Oamenii isi doresc permisul de conducere din varii motive, cele mai multe practice. Ca sa aiba mai multa mobilitate, ca sa poata accede la un loc de munca mai bun, ca sa mai castige niste venituri suplimentare s.a.m.d. Nu stiu insa pe cati i-ati auzit sa fi facut scoala de soferi 100% din ambitie. Pentru mine acesta a fost factorul hotarator. Singurul. Am privit in jurul meu si am descoperit multe persoane mai emotive sau mai putin dotate intelectual care conduceau. Si conduceau bine. Si parca o faceau cumva in ciuda mea, fara sa aiba vreun habar de acest efect. Si atunci s-a produs declick-ul. Trebuia sa fac scoala de soferi si sa imi iau carnetul. Am zis ca de aici incolo, treburile urmau sa mearga ca unse. Ma duceam la o scoala, plateam, invatam, dadeam examenul teoretic, apoi mergeam cu nenea politistul in dreapta si ma trezeam felicitata pentru minunatul stil de conducere.
Surpriza! Lucrurile nu stateau chiar asa. Erau zeci, daca nu chiar sute de scoli intre care trebuia sa aleg. Asa ca am purces in a vedea cam care sunt criteriile in decizia pe care urma sa o iau. Am inteles ca scoala mea trebuia sa fie autorizata, deci sa apara pe site-ul DRPCIV. Sa imi dea posibilitatea sa aleg cand sa merg la cursurile teoretice si pe ce masina sa fac cursurile practice. Sa imi puna la dispozitie o serie de instructori, musai toti atestati de Ministerul Transporturilor, impreuna cu niste date relevante despre succesul lor pedagogic – numarul de cursanti si numarul de promovati din prima incercare, al caror raport trebuie sa fie de minim 70%. Pentru mine important era ca scoala sa fie aproape de casa sau munca, fiindca urma sa merg acolo dand o fuga dintr-una dintre parti. Si cu adevarat esentiale erau parerile pe bune ale celor care urmasera cursurile acolo, preferabil dintre cunoscuti.
Dac-ar fi aleg acum, as merge clar la scoala de soferi Brasov InstructorulTau, care bifeaza toate cele de mai sus. La momentul respectiv ei nu erau pe piata, am ales ceva cat de cat ok si apoi a inceput distractia. Nu mai invatasem atat din liceu (da, in facultate nu am fost prea silitoare…), iar emotii ca prima data cand m-am asezat la volan nu cred ca am avut in viata mea. Si aici s-a relevat de la sine inca un factor decisiv cand alegi cu ajutorul cui iti iei permisul – chimia cu instructorul. Tocmai de aceea recomand cu caldura sa vorbesti cu omul inainte, sa vezi cum pune problema si, daca ai cum, sa si asisti la o ora de-a lui. Pentru ca stresul este maxim si ai nevoie ca pe locul din dreapta sa fie un om in care sa ai incredere, rabdator, relaxat, care sa iti explice pe indelete totul, de cate ori e nevoie. O persoana cu ceva cunostinte de pedagogie si psihologie, care sa stie cum sa te ia astfel incat sa prinzi drag de sofat, dar sa si intelegi ce responsabilitate imensa iti asumi. Un om care sa te ajute asa cum te ajuta un parinte, pentru ca experienta este probabil echivalenta cu cea a primilor pasi, cand este nevoie de incurajare, sprijin, dar si de cineva care sa iti respecte independenta.
Ce la inceput ma terifia intr-atat incat mi se albeau degetele pe volan a ajuns treptat sa imi faca placere si sa ma relaxeze. Am invatat pe rupte, am exersat, m-au trecut toate transpiratiile la examen si am luat din prima. Totul ca sa imi demonstrez mie in primul rand (poate un pic si altora…) ca pot. Intre timp, condusul pentru mine e o bucurie. Iar daca te intrebi care e continuarea povestii, ei bine, acum m-am inscris la scoala de soferi Brasov categoria B InstructorulTau.ro , daca tot mi-am intrat in mana…
