Când Dughin îți devine fan, trebuie să-ți pui întrebări
Călin Georgescu, politician cu ambiții prezidențiale și discursuri pline de aluzii conspiraționiste, pare să fi găsit un admirator de nădejde: nimeni altul decât Aleksandr Dughin, ideologul de casă al Kremlinului. Dacă numele Dughin nu vă spune nimic, imaginați-vă un hibrid între un guru al geopoliticii și un profet al slavofiliei, ale cărui teorii susțin expansiunea Rusiei până în inima Europei. Iar când acest personaj îți laudă public intențiile, e clar că nu vorbește despre „valorile euroatlantice”.
România, „parte a Rusiei” – un vis (sau coșmar?) reînviat
Calin Georgescu, un auto-proclamat „vizionar” cu obsesii legate de suveranitate și renaștere națională, s-a remarcat prin declarații care, deși aparent patriotice, au un iz inconfundabil de manual propagandistic. Dughin nu a ezitat să remarce că „România va fi parte a Rusiei”, dacă viziunile lui Georgescu prind rădăcini. Ironia amară? În timp ce românii își cântă imnul despre libertate și luptă pentru independență, cineva visează să ne redea „maicii Rusia”.
Un președinte „alternativ” pentru o Românie „alternativă”
Dacă Georgescu ar ajunge la Cotroceni, ce s-ar schimba? Nu doar drapelul de pe frontispiciu, dar poate și câteva cuvinte din imn, pentru a reflecta mai bine „frăția” cu estul. Cu o astfel de viziune, ne putem imagina ușor o Românie în care patriotismul devine doar un pretext pentru izolare, iar politica externă, o paradă de reverențe către Moscova. Investițiile occidentale ar putea deveni „inamici ai statului”, iar libertatea presei un moft „toxică” al capitalismului decadent.
De la suveranitate la vasalitate
Georgescu se prezintă ca un apărător al identității naționale, dar aplauzele lui Dughin ridică serioase semne de întrebare. În spatele retoricii suveraniste, se ascunde oare dorința de a întoarce România pe traiectoria unei vasalități geopolitice? Oare acest „lider providențial” visează la o țară care să stea cu fruntea sus în fața Vestului, dar plecată în fața Estului?
Cine aplaudă și cine pierde?
Când ideologul care susține că Ucraina trebuie „eliminată” îl laudă pe un politician român, nu e clar dacă Georgescu ar trebui să fie mândru sau să-și revizuiască discursul. Cert e că românii au nevoie de lideri care să-i ducă spre demnitate, nu să-i tragă înapoi în lanțurile istoriei. Așa că, înainte de a ne întreba dacă România e gata să-și schimbe stăpânii, poate ar trebui să ne întrebăm dacă românii sunt gata să nu mai fie stăpâni pe destinul lor.
