Câteva picături de urină pierdute când tușești, strănuți, râzi sau faci sport pot părea un inconvenient minor. Pentru unele femei, însă, episoadele devin suficient de frecvente încât să influențeze activitatea fizică, somnul, viața socială sau chiar alegerea hainelor.
Incontinența urinară este frecventă, mai ales după sarcină și naștere sau odată cu înaintarea în vârstă, dar nu trebuie considerată automat o consecință normală cu care o femeie trebuie să se obișnuiască.
Primul pas este identificarea tipului de incontinență. Scăpările de urină nu au toate aceeași cauză și, în consecință, nici tratamentul nu este același.
Table of Contents
Ce înseamnă incontinența urinară
Incontinența urinară reprezintă pierderea involuntară de urină. Poate însemna câteva picături ocazionale sau episoade suficient de importante încât să interfereze cu activitățile obișnuite.
Două dintre formele întâlnite frecvent sunt incontinența de efort și incontinența de urgență.
În incontinența de efort, scăpările apar atunci când crește presiunea asupra vezicii urinare, de exemplu:
-
la tuse sau strănut;
-
când râzi;
-
când alergi sau sari;
-
în timpul exercițiilor fizice;
-
când ridici greutăți;
-
uneori chiar când ridici copilul sau urci scările.
Termenul „efort” nu se referă la stresul emoțional, ci la efortul fizic și la creșterea presiunii abdominale.
Incontinența de urgență se manifestă diferit. Apare o nevoie bruscă și intensă de a urina, iar uneori femeia nu reușește să ajungă la toaletă la timp.
Există și incontinență mixtă, în care sunt prezente ambele tipuri de simptome.
Un ghid mai amplu despre incontinența urinară la femei explică diferențele dintre principalele forme și opțiunile de evaluare și tratament.
De ce poate apărea după sarcină și naștere
Sarcina solicită musculatura și țesuturile care formează planșeul pelvin. Greutatea uterului, modificările hormonale și presiunea exercitată în timpul sarcinii pot influența susținerea vezicii și controlul urinar.
Nașterea vaginală poate adăuga un stres suplimentar asupra acestei musculaturi, dar simptomele urinare pot apărea și la femeile care au născut prin cezariană. Sarcina însăși reprezintă o perioadă în care planșeul pelvin este solicitat.
În primele săptămâni după naștere pot exista modificări temporare. Dacă scăpările persistă, se agravează sau împiedică revenirea la activitățile obișnuite, merită discutate cu un medic.
Ce se schimbă la menopauză
Perimenopauza și menopauza pot coincide cu apariția sau accentuarea unor simptome urinare.
Modificările hormonale, schimbările țesuturilor, slăbirea planșeului pelvin, creșterea în greutate sau alte afecțiuni pot contribui la problemele de control urinar.
Dar vârsta nu explică automat orice simptom.
Urinările foarte frecvente, nevoia bruscă de a urina, usturimea, infecțiile urinare repetate, sângele în urină sau dificultatea de golire a vezicii pot avea alte cauze și trebuie evaluate corespunzător.
Planșeul pelvin are un rol important
Planșeul pelvin este format din mușchi și țesuturi care susțin vezica urinară, uterul, vaginul și rectul.
Acești mușchi participă inclusiv la controlul urinar și ajută corpul să gestioneze creșterile de presiune care apar atunci când tușim, strănutăm, râdem sau facem efort.
Atunci când musculatura este slăbită sau nu funcționează eficient, pot apărea scăpări urinare.
Exercițiile pentru planșeul pelvin sunt una dintre opțiunile utilizate în managementul anumitor forme de incontinență. Eficiența lor depinde însă și de efectuarea corectă și constantă.
Uneori, o femeie poate avea impresia că face exercițiile potrivite fără să activeze corect musculatura. În alte situații, problema nu este simpla slăbiciune musculară și este necesară o evaluare înainte de alegerea tratamentului.
Ce opțiuni există
Tratamentul depinde de tipul incontinenței, intensitatea simptomelor și cauza lor.
În funcție de situație, abordarea poate include modificări ale stilului de viață, antrenamentul vezicii, exerciții pentru planșeul pelvin, recuperare specializată, tratament medicamentos sau alte proceduri.
Pentru anumite paciente cu slăbirea musculaturii planșeului pelvin și scăpări urinare, există și tehnologii non-invazive care stimulează contracția musculaturii.
Una dintre acestea este Emsella, care utilizează stimulare electromagnetică de intensitate mare pentru activarea mușchilor planșeului pelvin. Pacienta stă îmbrăcată pe un fotoliu special în timpul ședinței, fără proceduri invazive.
Este important însă ca tehnologia să fie privită ca o opțiune pentru cazurile potrivite, nu ca un tratament universal pentru orice simptom urinar.
Informațiile despre Emsella pentru incontinență urinară explică mai detaliat modul de funcționare, situațiile în care poate fi luată în calcul și limitele procedurii.
Când Emsella nu este răspunsul
Faptul că o femeie are simptome urinare nu înseamnă automat că problema este cauzată de slăbirea planșeului pelvin.
Nevoia bruscă și frecventă de a urina, de exemplu, poate avea alte mecanisme decât incontinența de efort. Infecțiile urinare, unele afecțiuni neurologice, diabetul, anumite medicamente sau probleme ale vezicii pot produce simptome urinare.
De aceea, tratamentul nu ar trebui ales exclusiv pornind de la simptomul „pierd urină”.
Înaintea unei proceduri este important să fie clarificat tipul simptomelor și să fie excluse situațiile care necesită o altă abordare.
Când este recomandată evaluarea medicală
Scăpările urinare ocazionale pot părea ușor de ignorat. Evaluarea devine mai importantă dacă:
-
episoadele sunt frecvente;
-
cantitatea de urină pierdută crește;
-
problema te determină să renunți la sport;
-
porți absorbante în mod constant;
-
te trezești repetat noaptea pentru a urina;
-
apare o nevoie bruscă și greu de controlat de a urina;
-
ai usturime sau durere la urinare;
-
ai infecții urinare repetate;
-
observi sânge în urină;
-
simți presiune sau o formațiune în zona vaginală;
-
ai dificultăți în golirea vezicii;
-
simptomele au apărut brusc.
Sângele în urină, durerea importantă sau simptomele urinare apărute brusc nu trebuie atribuite automat planșeului pelvin.
Nu trebuie să aștepți până când problema devine severă
Una dintre dificultățile incontinenței urinare este că multe femei se adaptează treptat la ea. Renunță la alergare, caută permanent toaleta cea mai apropiată, poartă protecție „pentru orice eventualitate” sau evită anumite activități.
În timp, aceste schimbări pot face ca problema să pară normală.
Nu este nevoie ca incontinența să fie severă pentru a discuta despre ea cu un medic. Identificarea tipului de scăpări urinare permite alegerea unei abordări potrivite și evitarea tratamentelor care nu corespund cauzei.
La Clinica Prevencia, evaluarea simptomelor urinare și procedurile pentru susținerea planșeului pelvin sunt abordate medical, pornind de la tipul simptomelor și de la situația fiecărei paciente.
Incontinența urinară poate avea mai multe cauze și mai multe soluții. Important este ca tratamentul să înceapă cu întrebarea corectă: de ce apar scăpările urinare în cazul meu?
